Despre religie&Co.

     Am citit o postare interesanta aici,si m-am gandit sa-mi impartasesc si eu experientele,so here we go...
     Cand eram mica imi petreceam fiecare vacanta la bunica,care era super-religioasa,so asa am fost si eu. Nu prea avea carti,decat biblia,tv deloc,deci daca vroiam sa citesc aveam doar carti religioase,ceea ce nu m-a deranjat niciodata.Atunci cand a venit vremea sa decid singura unde vreau sa-mi petrec vacanta,am ales orasul meu,si treptat m-am indepartat de buni[:(] si de religie.

Apoi am revenit.Nu conteaza cum,de ce sau cand,important este rezultatul.Da,sunt credincioasa,dar nu fanatica.
     Azi ma plimbam spre casa cu a prietena cand o fata de cca.13-14 ani ne-a oprit sa ne vorbeasca despre credinta,D-zeu,etc.
De obicei cand cineva ma opreste asa,plec,pt ca nu am timp nu ma intereseaza,dar acum am stat si am ascultat povestea scurta,de 15 min. a fetei [ma intreb ce ar fi fost daca ziceam ca nu ne grabim?!] despre religie in general.
Fata a povestit incontinuu,eu am reusit sa prind numai un sfert,pt ca nu aveam niciun chef[intre timp m-am gandit la ce film o sa ma uit cand ajung acasa si daca ii spun sau nu fetei ca tot ceea ce-mi zice stiu deja,si ca ar trebui sa mai si respire in timp ce vorbeste,asa, ca fapt divers],vroiam sa plec.Prietena mea mi-a zis ca ne-a zis acelasi lucru de n ori, in 10 feluri.
Era vorba ca nu conteaza cum traim,ce facem,important este sa avem o relatie personala cu D-zeu,si sigur ne vom intalni in Rai.[well,i hope we won't,chiar NU imi plac oamenii care vb mult.pur si simplu,imi vine sa ma intorc si sa-i las cu vb in gura. ...].Eu nu prea sunt de acord cu acest lucru,dar m-a deranjat enorm ca cineva,[nu conteaza varsta,sexul sau culoarea parului] incerca sa-mi zica ce sa fac si ce nu cu viata mea.
     Nu suport asta nici de la prieteni/familie,dar mai ales de la un necunoscut.
Mi se pare ca s-a bagat in chestii personale,pt ca nimeni nu are dreptul sa-mi spuna ce si cum fac cu D-zeu.A fost o campanie mult prea agresiva,nu mi-a placut deloc,ba chiar m-a enervat faptul ca-si permite sa vina la mine si sa-mi vorbeasca despre un lucru atat de subiectiv si personal.
Toata lumea are dreptul sa creada sau nu in D-zeu,Allah sau orice altceva.Si treaba lui cum isi construieste viata,sau relatia cu o divinitate.In asta nu are de ce sa se bage nimeni,pt ca la 20-30-40... de ani nu prea se mai schimba omu`.
La un moment dat a zis ca viata ei s-a schimbat acum 3 ani,cand si-a dat seama ca cel mai impprtant lucru in viata este sa ai o relatie personala cu D-zeu,si restul vine de la sine.A,si ca ea se gandeste 24/24 la D-zeu.
     /:)
  I mean..are you serious?!
    Asta nu e credinta,e fanatism,si este cu totul altceva.Nu ai cum sa te gandesti la un singur lucru 24 din 24,si nici nu este nevoie.
Nu trebuie sa stau toata ziua sa ma gandesc/sa vb/etc cu D-zeu ca sa ajung in Rai.In plus,daca as face asta,as muri de foame,pt ca,cu ganditu' bani nu faci,[sau da?].
Intr-un final ne-a intrebat ce si cum suntem cu D-zeu,apoi ne-a zis see ya in Heaven.
    Si credeam ca sar in sus de fericire!
A fost o conversatie monolog agresiv si incordat,am stat,am fost atenta,am si zambit din cand in cand,dar mi-a lasat o impresie proasta...
    Eu nu am nevoie sa mi se zica ce si cum,imi e de ajuns ce aud in biserica.
Probabil nimeni nu va citi o postare atat de lunga,si mai ales despre un subiect delicat[da,este,si este si boring,ca sa fim 100% sinceri],dar am vrut sa scriu parerea mea despre toate campaniile astea mult prea agresive pt gustul meu.
     Oi fi doar eu asa de sensibila?!Probabil.Singurul lucru pe care-l stiu acum ,e ca mi-a lasat un gust amar,si nu ma voi opri niciodata cand cineva va mai incerca asa ceva...

*Greselile ortografice se scuza,si nu se comenteaza.:D