Povestea cu murele şi zmeurica

Hoinărind de pe un blog pe altul şi având geamul larg deschis ce aud în fiecare dimineaţă? Bine, în afară de Dacia 1300 a lu' vecinu' din cine ştie care bloc...
Nah, nu aţi ghicit încă?
-MUREEE (cu r şi nu i!) !!! MUREEE doamnaa, haidaţi la MUREE! Frunze de afiiineeeee!
sau
-ZMEURĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! ZMEURICĂĂĂĂĂ!
şi
-toate astea şi în lb maghiară, bineînţeles,nu cumva să ne simţim excluşi.


Dap. La noi în oraş este un "must-have" al verii să vină ţigăncile cu găleata plină cu mure, afine, zmeruă, şi alte minuni, şi să meargă în cele mai liniştite ore ale dimineţii, de la 7-13 strigând pe un ton ţipător marfa.
Cine a mai văzut această minune a vieţii ştie exact vocea, ritmul cu care aceşti oameni încearcă să vîndă aceste fructe. Toate parcă au exact aceeaşi voce iritantă, pe care o poţi reproduce şi-n vis.

Eu nu dorm prea bine. Adică, dorm bine, dar mă trezesc de la orice mişcare microscopică. Şi vară fiind, îmi place/plăcea să dorm cu geamul semideschis, să nu mor de căldură. Şi aşa se întâmpla, că în fiecare dimineaţă aveam trezirea la 8-9..anul trecut. Şi da, ca semn de mulţumire, patul fiind lângă geam, arătam un deget mijlociu elegant,şi mă şi asiguram că mesajul ajunge la destinaţie.
Noroc că nu m-am trezit cu un coş de zmeură pe geam, curgând liniştit spre sol, ştiţi ca-n Tom şi Jerry.


Acum am devenit mai şmecheră, nu mai stau cu geamul deschis noaptea, mai bine mor de cald, decât să ascult dimineaţa la 7.30 cum se chinuie vecinul să-şi pornească rabla.


Alt fenomen, specific cartierului meu este terenul dintre blocul meu şi cel din faţa noastră. Terenul este o parcare un loc de joacă pt TOŢI copii din zonă., aka 20, chiar 30 de copii, între 0 şi 12 ani.
Poate unii zic vai, ce minunat să te trezeşti pe ciripitul acestor copii! Da pe dracu!
Vecinii mei sunt lăsaţi afară încă de la 9, o fată de clasa a II-a, III-a, şi fratele ei de vreo 4-5 ani.
Şi cum se joacă ei?
Fata se joacă, iar băiatul strigă din 5 în 5 minute la bunică-sa, cu pretexte de gen: "Buniii, hai cu mine până la bordură".
Iar dacă bunica nu apare la geam, copilul ţipă, urlă până iese săraca bătrână. Şi nu, nu exagerez când zic din 5 în 5 minute.


Spre seară ajung şi ceilalţi copii, din cartiere diferite, şi aşa se face că mă simt ca la circ. Pe lângă grădina zoologică creată de copii, mai vin ţigăncile cu mure şi afine, se mai trezeşte vecina de vis-a-vis că-i este dor de iubitul ei, care a înşelat-o cu toate paraşutele oraşului, şi bagă melodii de suflet la volum maxim, crezând probabil că noi, toţi ceilalţi nu avem muzică pe calculatror-tv-etc. Mai apare vecinu' bengos cu atv-ul, lăsând motorul să meargă, că nah, să audă lumea că a ajuns şi el acasă, vorbeşte la telefon, pe un ton arogant, despre lucruri despre care "Nu pot vorbi acum!!", spunând asta cât mai tare, să audă şi babele din faţa scării, care toată amiaza stau şi bârfesc şi râd în ultimul hal, până-şi dau seama că copilul urlă de foame în casă.
Şi unde mai pui vecina de la 2 care se ceartă nonstop, şi Dacia bengoasă a vecinului? Sau vecinuţa care, după ce se satură de melodiile de suflet, îl sună pa gagiul ei (-ex,sau cine ştie) ţipând în telefon că "Ce faci, unde eşti, ce treabă ai, nu ti-a ajuns că m-ai înşelat cu tuta aia?" (asta e LIVE, acum:))


Şi totuşi, în curînd mă mut again, pt că începe fuckultatea,şi da, probabil îmi va fi dor de circul meu personal.


P.S: V-am zis că stau lângă ştrand, care este printre blocurile noastre, deci este un ecou minunat??:D