Pălăria violet

Mi-am adus aminte de o ...nici nu ştiu cum s-o numesc, poate este un sfat, o poveste, whatever. 
Am primit scrierea de la o prietenă, pe vremea hi5-ului (deci probabil mai multe aţi citit-o deja) şi mi-a plăcut atât de mult, încât am salvat-o pe PC, iar azi împărtăşesc cu voi acest sentiment pe care mi-o dă povestioara ori de câte ori o citesc:)

***

 Fetiţa de 3 ani: Se priveşte şi se vede regină ..  
 Fetiţa de 8 ani: Se priveşte şi se vede Cenuşăreasă.  
 Adolescenta de 15 ani: Se priveşte şi vede Sora cea Urîtă („Mama, nu pot  
 merge la şcoală arătând în halul ăsta!!”)  
 Tânăra de 20 de ani: Se priveşte şi se vede "prea grasă/ prea slabă, prea  
 înaltă/ prea scundă, prea cu părul lins / prea creaţă" - dar decide să iasă  
 oricum.  
 Femeia de 30 de ani: Se priveşte şi vede "prea grasă / prea slabă, prea  
 înaltă / prea scundă, prea cu părul lins / prea creaţă" - dar decide că nu  
 are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum.  
 La 40 de ani: Se priveşte şi vede "curată" şi iese oricum.  
 La 50 de ani: Se priveşte şi-şi spune "Sunt eu" şi merge oriunde îşi doreşte.  
 La 60 de ani: Se priveşte şi îşi reaminteşte de toţi oamenii care nu se mai  
 pot privi în oglindă. Iese şi cucereşte lumea.  
 La 70 de ani : Se priveşte şi vede înţelepciune, râsete şi abilitate, iese şi se bucură de viaţă.  
 La 80 de ani: Nu mai pierde vremea să se privească. Îşi pune pălăria violet  
 şi iese să se bucure de lume.  

***

☺